Exces de inspirație

Mă dezbraci de cuvinte și mă arunci în tăceri sonore…
Mă învelești cu priviri calde….
Îți ascult vocea ca pe ceva ce pornește din mine….
Îmi tresare inima în frămăntări abrupte…
Te văd
Mă vezi
Dar , de fapt , te privesc în mine
imaterial
și totuși existent

Respir înăbușită de excesul de oxigen….
Scuip vorbe la întîmplare ….
Nu găsesc nici coerență ,
nici echilibru
Mă sprijin de gînduri,
dar ele  se prăbușesc peste mine, strivindu-mă
Mă ridic , dar nimicul mă lovește-n fața lipsită de expresie…
mă înghite…
mă doboară
Sfîrșesc în obsesie….

Depășesc absurdul propriu
Mă scutur de pierzanie
Și Gata….!
Trec dincolo de glasul tău sunînd în mine
Regăsesc materia….
și mă dezgheț în îmbrățișarea ta
strînsă
înghesuită între brațe puternice
regăsindu-ți respirația uniformă
aproape
calmă
vie…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s