Mrejele lungi ale așteptării

Stanley Kubrick - Student at Columbia University, 1948:
Mi-am descusut ochii de pânza somnului și am pornit să-mi apuc viitorul. Aerul rece al dimineții, cerul albastru ca ochii mării și sufletul înțesat de emoție.

Cât oare să fi așteptat răsăritul acestei zile? Poate trei ani…poate mai mult…
Căldura îmi topise puterile, dar aș mai fi putut merge …până la capătul pământului…
Printr-o întâmplare fericită a sorții am pătruns în interiorul clădirii.Umplusem de vis tot acel dosar și l-am lăsat să plece …s-a dus alături de altele mii…la fel ca ele, indiferent…neimportant..purtându-mi soarta..

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s