One day

Întuneric plin de stele,
Ochii mei lucind nervos,
Am dat buzna peste oameni așteptând să plece pe undeva,
obosiți, plictisiți, adormiți

”Trenul care vine de la Târgu Jiu?
Păi ăla e în întârziere.”


Să fi fost eu,
ori șinele
tremurând sub greutatea trenului ?
Afară strălucea o lună fără de colț,
rece,
albă,
indiferentă…
Străzile purtau ecoul regăsirii,
iluminate de câte un felinar împânzit de umbra dimineții.
Frigul străbătea pe sub haină, dar cine să-l mai simtă?
Se dezbrăca încet orașul de noapte și zorii apăreau la linia orizontului….

Cu obrajii roșii,
Am trăit o zi
Da, anume Trăit!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s