Despre tu, despre eu

Și poate că uneori mi-aș dori să ne privim ca atunci
Atunci într-un martie
Să purtăm dialoguri banale, lipsite de sens, de conținut până la 5 dimineața, ora pe care am numit-o ”a noastră”
Poate că uneori mi-i infernal de dor de simplitatea primelor atingeri, de fiorul primei îmbrățișări, de inocența primului sărut în frigul lui aprilie dimineața, în lumina palidă a lunii, la umbra gării.
Oare îți mai amintești?
Îți amintești ziua când a fost senin, a fost soare, a nins ca în mijloc de iarnă și apoi a înnoptat brusc, s-a lăsat întunericul în privirea mea urmărindu-te plecând ?
Oare îți mai amintești cum mi-ai strecurat mâna în buzunarul tău?
Dar când mi-ai prins umerii între ai tăi și mi-ai arătat răsăritul?
Oare îți mai amintești?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s