Uneori nopțile devin grele de gânduri, cărămizi atârnă de vise

Se prăbușesc toate

Amintiri pătrund printre fisurile nesomnului

92bf26979045822cf4525bc7848fbb98

O gară Românească, un tren leneș și ruginit

Un cer cuprins de primele raze de soare

Un dor, o șoaptă, kilometri de șine

Și la celălalt capăt

Un peron pe care nu mă mai așteaptă nimeni…

 

 

Și dacă n-aș mai coborâ?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s