Aprilie, 22


“Sweet Child O’ Mine” pus pe repeat

 

O ploaie la miez de noapte
Pași rătăciți pe străzile pustii

Un călător scriind la lumina felinarului
Un străin care îți devine drag prin însăși prezența lui
Câteva rânduri înșirate atât de ordonat pe hârtie

Sfărșit de 22
În frigul lui aprilie
O promisiune șoptită
Un  zâmbet stupid…

 

Autostrăzi

“Motoarele trag cu putere
Și zborul începe greoi”

Iași,
Prima cursă cu autostopul
O mașină străină lasându-mă pe peron
Doi oameni și o discuție bine întipărită în memorie
Doi batrâni cu palmele bătătorite de ani, experiențe, greutatea vieții de peste Prut
Două suflete cu chip angelic
Un număr de telefon salvat în agendă

-Ai prieten?
-Nu
-Nici nu te grăbi, învață, mai fă o facultate, fă ceva ce îți place, nu te grăbi. Ești o fată frumoasă, deșteaptă, așa că nu trebuie să te grăbești…

Ceai pe suflet

Chișinău, Valea Morilor, aproape seară
Un șir de idei, existența cărora mi-a fost străină până mai ieri
Un prieten cu ochi plini de drag
Unul din foarte puținii cu care să te avânți într-o plimbare pe interior
Un om a cărui îmbrățisare caldă mi-a rămas întipărită-n piele încă de pe vremea adolescenței
Un dialog, unul  altfel decăt banalul ce mai faci?

Există oameni care folosesc aceleași cuvinte, dar spuse de ei parcă capătă un alt sens

Mulțumesc, tu, copil cu suflet frumos !

Culori

Oameni
Mulți, diferiți
Unii interesanți
Unii pe care i-am întâlnit ca într-un vis de demult
Alții pe care nu îi cunosc din lipsă de îndrăzneală ori curiozitate
Oameni colorați, ”boem” așa cum ar zice ea, nebunia însăși
Oameni care își poartă tatuate experiențele, ori lipsa lor
Unii care au încă curaj să mai viseze
Alții care și-au sugrumat entuziasmul cu cruzimea unor maturi

Oameni cu pașaport albastru…

Uneori nopțile devin grele de gânduri, cărămizi atârnă de vise

Se prăbușesc toate

Amintiri pătrund printre fisurile nesomnului

92bf26979045822cf4525bc7848fbb98

O gară Românească, un tren leneș și ruginit

Un cer cuprins de primele raze de soare

Un dor, o șoaptă, kilometri de șine

Și la celălalt capăt

Un peron pe care nu mă mai așteaptă nimeni…

 

 

Și dacă n-aș mai coborâ?

Rugina

f635947629b258c3eb1711f0b7c35ea1Dimineața mă alungă la geam

Tramvaie împletesc din linia străzii curbe,
Trenuri alunecă pe șine ruginite
Toate duc vise pierdute, minți grele, picioare îmbătrânite

I-au bicicleta si urc calea Turzii
Același morman de pietre inert, cu ochi și buze mari stă de decenii la numărul 86
Rutină, tragică și tristă rutină

Cămașa îmi e închisoare albă, și pantaloni negri lanțuri grele atârnând de picioare

Dor de a trândăvi undeva pe-o plajă
…Ah marea cu ochii ei albaștri…

Triste și veștede zile de august.