-Și ce faci tu în timpul liber? Citești?
-Em, de unde știai?
-Toate fetele zic asta ca să pară interesante.


De fapt citesc. Timp liber. Am puțin, deși liberă mă simt aproape întotdeauna.
Gătesc. Foarte rar. Salată, sandvișuri, nuci, fructe și ceai. Umblu mereu cu ele. În rucsac, ori în gând. Obișnuiam să călătoresc. Cu rucsacul. Dar nu mai…
Acum o fac cu ochii închiși.

Uneori scriu.

Mă uit la oameni. Îmi plac unii. Dezvolt mici pasiuni din ai privi pur și simplu. Încerc să le citesc povestea. Când nu-mi iese, o alcătuiesc eu. Deci, mai mereu.
Visez, adesea.
Depăn amintiri.

Câteodată vin târziu de la muncă și nu fac nimic.
De cele mai multe ori fac ceai și ascult muzică cu ochii semideschiși.
Alteori inspir din fumul des care urcă spre tavan. Și cu lumina stinsă, îmi legăn pașii pe podeaua scârțâind. Doar în tricou, cu ochii închiși, încerc să simt atingerea muzicii.

Advertisements

Ceai pe suflet

Chișinău, Valea Morilor, aproape seară
Un șir de idei, existența cărora mi-a fost străină până mai ieri
Un prieten cu ochi plini de drag
Unul din foarte puținii cu care să te avânți într-o plimbare pe interior
Un om a cărui îmbrățisare caldă mi-a rămas întipărită-n piele încă de pe vremea adolescenței
Un dialog, unul  altfel decăt banalul ce mai faci?

Există oameni care folosesc aceleași cuvinte, dar spuse de ei parcă capătă un alt sens

Mulțumesc, tu, copil cu suflet frumos !